Azi mi-am vazut sufletul cum plangea pe rupte in coltul camerei , cum se ineaca in fumul aprins de a 7a tigara aprinsa si ii cadeai lacrimile in paharul cu vin.
M-am asezat langa el si l-am intrebat ce-l doare , si nimic..nici nu ma priveste desi observ ca ar mai vrea sa imi spuna cateva cuvinte . Nu stiu nici macar daca vrea sa ma certe.
Ii las o scrumiera , fumul asta ma inebuneste , simt o placere pe care nu o pot descrie si nu inteleg de ce nu ma simt vinovata ca eu ma bucur de fumul ei , cand ea zace acolo.
Mi-am facut curaj si i-am intins bratele dar m-a respins, cuvintele imi plang pe canapea asa ca nu pot sa-i rostesc nimic. O sa traiesc cu speranta ca ne vom impaca.
