Buna dimineata

Urasc ca trebuie sa te am in fiecare gand si lucru pe care il fac. Ma urasc pe mine cu toata fiinta pentru ca am uitat cum e sa nu-ti pese si pentru ca nu pot trece pragul . M-am impiedicat de un munte de ganduri si zile cu noi . Pe vremuri le dadeam foc si priveam cum se transforma in scrum . Cele de acum sunt mult mai pretentioase si nu vor sa arda , nici sa dispara . Ma complac in situatia asta , joc rolul unui om fara puteri si fara speranta . Norocul ma striga din stanga si din dreapta , imi spune pe nume dar eu nu-i raspund. Nu o fac pentru ca imi e frica de un nou inceput , un ' o iau de la capat fara tine'. 

Ies pe balcon si constat ca e mult mai rece in dimineata asta . Nu imi iau nimic pe mine , las pielea sa se faca o mare de brobonite si imi strang genunchii la piept . Uneori ma gandesc daca nu cumva toate astea se repeta pentru ca cineva vrea sa ma atentioneze si vrea sa-mi spuna ca povestea nu a luat sfarsit . 

Incepe sa picure , intind mainile peste balustrada si strang in pumni ploaia.

Imi lipsesti .

Rascolind

Decembrie acum doi ani , cat de clar imi amintesc totul . Striveam zapada sub talpi cu tine de mana. Jur ca iubeam si ma simteam atat de bine. Zambeam tuturor morocanosilor de pe trotuare. Te aveam pe tine si imi incalzeai buzele la fiecare doi pasi . Lumea nu intelegea de ce vibram amndoi , de ce butonam telefoanele non stop fara sa ne plictisim . N'aveam aer de nu stiam nimic unul de altul , daca nu ma cuibaream langa tine si daca nu-ti simteam suflarea pe obrazul meu . Am cele mai frumoase amintiri din lume si nu as schimba asta cu nimic, poate doar faptul ca astazi suntem doi straini care se privesc cu regret , inghit in sec si trec mai departe.