Urasc ca trebuie sa te am in fiecare gand si lucru pe care il fac. Ma urasc pe mine cu toata fiinta pentru ca am uitat cum e sa nu-ti pese si pentru ca nu pot trece pragul . M-am impiedicat de un munte de ganduri si zile cu noi . Pe vremuri le dadeam foc si priveam cum se transforma in scrum . Cele de acum sunt mult mai pretentioase si nu vor sa arda , nici sa dispara . Ma complac in situatia asta , joc rolul unui om fara puteri si fara speranta . Norocul ma striga din stanga si din dreapta , imi spune pe nume dar eu nu-i raspund. Nu o fac pentru ca imi e frica de un nou inceput , un ' o iau de la capat fara tine'.
Ies pe balcon si constat ca e mult mai rece in dimineata asta . Nu imi iau nimic pe mine , las pielea sa se faca o mare de brobonite si imi strang genunchii la piept . Uneori ma gandesc daca nu cumva toate astea se repeta pentru ca cineva vrea sa ma atentioneze si vrea sa-mi spuna ca povestea nu a luat sfarsit .
Incepe sa picure , intind mainile peste balustrada si strang in pumni ploaia.
Imi lipsesti .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu