naivitatea mea nu are limite.uneori nu ma recunosc.imi doresc ceva cu disperare,dupa imi dau seama ca e o prostie,acum imi pasa,acum nu mai vreau.tot ce e nesigur in viata mea,nu merita.nimeni din viata mea nu merita,nici macar eu nu sunt in stare sa merit ceva,pe cineva.astazi,acum,regret absolut tot ce am facut si spus vreodata,bun,rau.am ajuns la concluzia ca nimeni nu merita nimic pentru ca faptele bune pe care le faci sunt nimic si faptele rele sunt tot.si atunci cum sa o mai dau ? ma enerveaza ca nu pot sa mai port masti,ca nu pot sa ma mai prefac ca imi e bine,ca nu pot sa mai comunic cu nimeni.m-am obisnuit sa traiesc aceleasi zile parca trase la indigo,nu imi mai pasa de nimic,nici de mine,de viitorul meu,de prezent nici atat.sunt parca prea sincera cu mine.nu pot sa ma mint si sa ma prefac doar de dragul unor zile traite dupa perdea.asta nu sunt eu.nu pot sa fiu ca el,ca ea,ca restul,ca nimeni altcineva.imi e suficient sa traiesc in pielea mea ipocrita.inca imi e greu sa ma prind care-i adevarul,inca imi e greu sa dau nas in nas cu realitatea.intru aici ca intr-o cada cu apa calduta.imi intind picioarele si las gandurile sa pluteasca usor.nu stiu de ce o fac,nu stiu cat o sa-mi mai plang de mila dar am obosit... nu stiu daca e bine sa-ti regreti tot trecutul,nu stiu daca e in regula sa treci de la o stare la alta atat de usor.sunt pierduta,dezamagita,sunt multe stari intr-una singura.imi vine uneori sa fug de mine si sa ma uit,sa renunt la tot jocul asta stupid.n-am fost niciodata fericita cu adevarat,n-am stiut niciodata sa ma bucur pe o perioada mai lunga de timp.de ce ? pentru ca niciodata nu am avut ceva al meu,nu am fost legata de un om si nici nu am avut un om legat de mine.doar am crezut ca am contat pentru cineva,doar am sperat in adancul sufletului ca acel cineva vede in mine tot.de aici au pornit toate,s-a declansat un cutremur in toata fiinta mea si inca incerc sa ies de sub daramaturi.nici nu mai sper ca cineva sa ma salveze,nu astept nimic special,nu visez,nu cer.imi e foarte dor de copilul din mine,de copilul care am fost,copilul care a murit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu