joi, 17 aprilie 2014

Transformari

Este atat de urat sa realizezi ca persoana pe care ai iubit-o, de care te indragostisei aproape irevocabil si neconditionat nu mai exista. S-a pierdut cu timpul si usor , usor fiecare bucatica din ea care te facea vulnerabil este de negasit . Nu-i mai vorbisem o vreme , dar a fost nevoie de un singur episod ca sa imi trag concluziile . S-a schimbat enorm si s-a schimbat in rau . Nu a fost niciodata persoana aia fara de pete , dar parca totusi nu era atat de murdar. Nu stiu daca asa a fost din todeauna si am inchis eu ochii prea usor . Greseli au fost multe dar totusi vedeam ceva frumos in el , ceva minunat care ajungea cateodata sa-mi controleze trupul si mintea ; sa ma umple de fluturasi si valuri de fericire. Au fost multe lucruri pe care le plasam in fata defectelor lui , lucru pentru care l-am considerat si inca il consider special. Lucruri pe care nu le mai regasesc in el. Nu mai seamana deloc cu omul de care m-am indragostit , vocea a ramas aceasi dar transmite alte mesaje.
Mi-a trecut de el de tot . L-am iubit candva , acum nici macar nu mai tin la el si nu cred ca o sa mai pot vreodata. Sunt fericita ca m-am rupt de el pentru ca de suferit , eu sufeream. E pacat ca pentru asta a trebuit sa vad cat de mult s-a degradat si nu pot sa spun ca nu imi pare rau.
Am fos nesimtita si aroganta cu tine dar pe buna dreptate si nu am nici o urma de regret. Oamenii chiar nu se schimba , sau cel putin , nu in bine. Devin din ce in ce mai rau , iar daca e ' sa se schimbe in bine' , ajung numai la starea lor initiala. Te rof frumos , numai pana acolo sa reajungi.
Drumurile noastre s-au separat definitiv , dar fii destept cand iti spun sa ai grija de tine . Eu nu mai pot.. Nu mai vreau..

duminică, 24 noiembrie 2013


Omul negru din adancul sufletului meu


naivitatea mea nu are limite.uneori nu ma recunosc.imi doresc ceva cu disperare,dupa imi dau seama ca e o prostie,acum imi pasa,acum nu mai vreau.tot ce e nesigur in viata mea,nu merita.nimeni din viata mea nu merita,nici macar eu nu sunt in stare sa merit ceva,pe cineva.astazi,acum,regret absolut tot ce am facut si spus vreodata,bun,rau.am ajuns la concluzia ca nimeni nu merita nimic pentru ca faptele bune pe care le faci sunt nimic si faptele rele sunt tot.si atunci cum sa o mai dau ? ma enerveaza ca nu pot sa mai port masti,ca nu pot sa ma mai prefac ca imi e bine,ca nu pot sa mai comunic cu nimeni.m-am obisnuit sa traiesc aceleasi zile parca trase la indigo,nu imi mai pasa de nimic,nici de mine,de viitorul meu,de prezent nici atat.sunt parca prea sincera cu mine.nu pot sa ma mint si sa ma prefac doar de dragul unor zile traite dupa perdea.asta nu sunt eu.nu pot sa fiu ca el,ca ea,ca restul,ca nimeni altcineva.imi e suficient sa traiesc in pielea mea ipocrita.inca imi e greu sa ma prind care-i adevarul,inca imi e greu sa dau nas in nas cu realitatea.intru aici ca intr-o cada cu apa calduta.imi intind picioarele si las gandurile sa pluteasca usor.nu stiu de ce o fac,nu stiu cat o sa-mi mai plang de mila dar am obosit... nu stiu daca e bine sa-ti regreti tot trecutul,nu stiu daca e in regula sa treci de la o stare la alta atat de usor.sunt pierduta,dezamagita,sunt multe stari intr-una singura.imi vine uneori sa fug de mine si sa ma uit,sa renunt la tot jocul asta stupid.n-am fost niciodata fericita cu adevarat,n-am stiut niciodata sa ma bucur pe o perioada mai lunga de timp.de ce ? pentru ca niciodata nu am avut ceva al meu,nu am fost legata de un om si nici nu am avut un om legat de mine.doar am crezut ca am contat pentru cineva,doar am sperat in adancul sufletului ca acel cineva vede in mine tot.de aici au pornit toate,s-a declansat un cutremur in toata fiinta mea si inca incerc sa ies de sub daramaturi.nici nu mai sper ca cineva sa ma salveze,nu astept nimic special,nu visez,nu cer.imi e foarte dor de copilul din mine,de copilul care am fost,copilul care a murit.

duminică, 18 august 2013

Te vreau cu

Palmele curate si buzele uscate , parul matasos si inima facuta bucati , cravata desfacuta si camasa pusa pe dos , pe balcon cu tigara fumata trei sferturi , limba scoasa si cu obraji calzi , in chiloti la mine in pat , in chiloti pe palier , in sala asteptand sa incep , la masa in bucatarie cu o cafea in fata , in parc pe iarba , la munte cu zapada in par , cu floarea dupa ureche , cu pasta de dinti pe nas, facand omleta servetel , ghemuit la mine in brate , cu buzele pe obrazul meu drept ,cu inima ta mica si blugii aia , cu limba roz si cu undita intr-un lac , cu melodia cantata prost , cu pasii tai inainte si inapoi , cu mainile pe masa , cu picioarele pe podea , pe burta in pat , incolacit in cada , ud pe gat , uscat pe degete , cu sprancenele ridicate , cu genele dese , cu un picior in prag , la mine in brate , cu ciocolata la gura , cu dor de mine , cu mainile in aer , in cort lipit de spatele meu , in lift cu parul ciufulit si cu buza muscata ...  Pe zi ce trece te iubesc tot mai mult.

vineri, 16 august 2013

O poveste

Sparge zidurile care te ingradesc si iubeste-ma din tot urletul pamantului , nu ma lasa sa ma pierd de noi si de iubirea ta curata , arata-mi tu ce inseamna sa traiesti cu adevarat , arunca tot gunoiul si lasa-ma sa intru in viitorul tau pentru todeauna . Nu ma uita ca pe o carte intr-un raft si nu-mi da drumul la mana , apara-ma doar tu cu intreaga ta frica , saruta-ma pana ce buzele noastre devin un singur vis , implineste-mi tu dorintele si poarta-ma in gandurile tale ca pe o cicatrice , iarta-ma si spune-mi cum sa te pastrez langa mine.
Palmele tale ratacesc pe coapsele mele si vor sa muste cu putere din pielea ce geme adanc . Valseaza usor pe sanii mei calzi si uita drumul pe care tocmai l-au parcurs . Pornesc intr-o calatorie mult dorita si incep sa transpire la fiecare strigat de placere . Nu vor sa paraseasca incinta , vor doar sa invete traseul asta si sa-l recunoasca chiar si cu ochii inchisi .
Sunt atat de frumoasa in lumina ochilor tai , sunt atat de inocenta cand ma ridic si te sarut . Iti sar la gat si te strang cu putere , ma joc usor cu buza ta de jos si incep sa rad, deschidem ochii si ne privin de aproape .Incremenesc si uit sa respir . Iti treci usor palma de la tampla in jos , urci catre ureche si aluneci prin parul meu ud. Atunci ma fac mica si ma las in voia ta. Nu ripostez , nu te contrazic , te las sa ma iubesti.
Imi place cand altcineva hotaraste pentru mine , cand nu stau sa ma gandesc cum e mai bine , cand pur si simplu nu imi este frica sa te iubesc, cand sunt eu , cand nu sunt speriata . Imi simt fata curata , fara masti , fara orgolii. Tu ma vrei asa cum cerul vrea stelele si cum omul vrea lumina zilei . Eu ma transform intr-un vulcan si distrug linistea apasatoare ce s-a asezat sub asternuturi. Ma faci sa vibrez , sa nu-mi doresc decat sa iti aud bataile inimii si rasuflarea fierbinte pe umarul meu gol .
Te iubesc !

miercuri, 14 august 2013

Calmantul meu

Ai plantat o samanta din care a rasarit o poveste , ai trudit sa-i zaresti mugurii si ai inteles ca ea creste doar cu iubire . Toata siguranta din lume e doar la pieptul tau si doar pielea ta ma imbraca cu lumina , doar gura ta imi sopteste sa nu ma tem , doar ea ma alina si ma alinta. Esti tot ce mi-a ramas si tot ce vreau sa imi apartina . Esti ochii mei si fiecare gura de aer pe care o trag in piept . Esti ireal , esti atat de... al meu !

sâmbătă, 18 mai 2013

... si ne izbaveste de cel Viclean.

E incredibil cum trec de la o stare la alta . De la un dor imens ce il port in suflet , pana la o ura fara limita ce imi macina creierii.
Cum naiba e posibil sa mai tanjesc dupa tine , dupa noi?
Cum poate mintea asta bolnava sa te mai doreasca cand stie ca nu e deloc bine?
Cum pot sa ma mai gandesc eu la tine ca la ceva atat de special?
Esti o mizerie , un om ce nu si-a gasit lumea pe pamantul asta , un om ce distruge si raneste tot ce-i iese in care . Ochii aia ...pe care i-am blestemat de atatea ori si buzele alea pline de venin...
Te urasc cu toata putea si convingerea pentru ca s-a ales praful de omul care am fost. Am ramas cu umerii goi in viscol si mi-a putrezit carnea asteptand un semn. Un semn sau un gest care sa-mi ofere o zi in plus de trait . M-am ghidat mereu dupa sablonul tau , am stricat relatii cu persoane care ar fi dat orice sa ma tina macar pentru 5 minute de mana.
Si toate astea pentru un copil ratacit intr-un labirint mult prea intortochiat . Noptile albe le-am pus intr-un colet si o sa-ti apara la usa cand o sa-ti fie lumea mai draga . Lacrimile si singuratatea nu te vor lasa sa mai traiesti . Uneori nu-mi place sa am dreptate dar rau meu , bucuria ta , fericirea mea , necazul tau !