De ce M , de ce?

Sunt o cretina . Imi vine sa ma injur si sa tarasc cu mine prin toate locurile " noastre". Pun ghilimele si mor de ciuda ca nu le pot lasa deoparte . Si imi rod unghiile si am ajuns la carne, sangereaza. De ce M, de ce esti tu asa o mare idioata? De ce lasi tu sa intre in viata ta orice prost? De ce M nu spui si tu ce simti? De ce stai mereu ca o autista si daca te priveste esti lesinata si te aduni de pe podea? ...Pai vezi M mai cum e viata...Mai sti ce-ti spunea tata? ..." prostul nu e prost destul , pana nu e si fudul". De ce nu asculti tu toate sfaturile astea atat de utile? De ce faci cum te taie capul? Asa vrei sa ajungi ca ele?!
Nu , nu as vrea sa devin asa si nimeni nu ar vrea asta. Se ineaca toate in penibil si in prostie.

Hai sa le lasam sa se inece...

Cu titlu

Nu stiu de ce dar am constat ca am o viata monotona. Fac toate lucrurile marunte si plictisitoare din casa. Afara ies rar , cand sunt in vacanta. Sunt prea comoda si sunt mandra de asta. Imi place sa merg cu trenul si sa scot capul pe geam. Vezi toate lucrurile atat de rapid. Peisajele care trec prin fata ochiilor intr-o clipa , inchizi ochii si incerci sa construiesti ce ai vazut. Nu am nevoie de sfaturi de viata. Ma plictisesc citatele de genul.

Reflecta adevarul dar nu si realitatea asa cum e ea. Treci prin viata cum vrei tu , faci ce simti , gresesti , lupti , cazi si stai putin , realizezi , te stergi in coate si hopa sus. Nimeni nu te ajuta , nu vin sa te ridice , eventual iti spun lucruri dragute. " De incurajare" ....dar n-am nevoie, serios. Eu decid ce si cum. Sunt constienta ca momentan sunt intr-o pauza in care levenesc ca un gandac de bucatarie . O sa ma schimb . " Nici tu nu crezi Miriam" . Stau si observ pe toti chiar daca nu va spun. Stiu cum sunteti , stiu tot. Imi place sa analizez tot ce prind, de la oameni , haine , obiecte , cladiri. Eu sunt cum vreau sa fiu si uneori o mai dau in bara. Imi place atat de mult sa fiu eu. Imi place atat de mult viata mea. 

Absolut

E bine sa ai momente frumoase in viata , sa simti ca ai trait cu un scop , ca te-ai bucurat alaturi de persoane mai mult sau mai putin dragi. Nu stiu...am o mare problema cu privitul in gol si cu lacrimile care se sparg fortat pe fata. Sunt un om obisnuit care alearga dupa fericire , care pierde sirul zilelor fara sa mai inteleaga nimic. M-am trezit la varsta asta , in incaperea asta cu pereti albi , cu picioarele incrucisate si cu o mentalitate de copil tembel care nu-si gaseste rostul printre voi , oamenii.

Mi-am epuizat toate ideeile , absolut tot. Nu stiu ce sa mai cred. Incep sa urasc cu tot sufletul , cu toata inima.

Nu ma voi opri pana cand voi termina

Chiar nu mai stiu ce sa scriu , nu mai am despre ce sa scriu , nu mai am in viata mea pe cineva pe care sa-l descriu , mai bine zis , nu iubesc. Sunt fericita ,de fapt dar chiar nu stiu cum sa descriu sentimentul .
Mi-as dori sa-mi dea cineva o definitie pentru iubire pentru ca nu cred ca ar exista. Pentru fericire am practica nici nu am nevoie de definitie . Unii oamenii ma vad trista dar eu sunt fericita , in felul meu. Sunt fericita cand ascult Placebo spre exemplu , sunt fericita cand dorm si nu ma suna nimeni sa ma trezeasca .
Momente sunt multe cand vreau sa dau un telefon si brusc nu mai e ca inainte , toti erau ocupati dar acum am o persoana care se opreste la durerea mea , o respect foarte mult. Efectiv sunt in curul gol fara ea. Cand am o problema este imposibil sa nu fie pe celalat capat de fir al telefonul , sau in 10 minute este in fata casei mele ingrijorata si intrebandu-ma " Care-i baiul?" . Ei bine pana acum nu am gasit o persoana careia sa-i pese pe bune de mine si nici nu speram sa gasesc si ea mi-a aratat ca-i pasa de mine , e alaturi la mine si la bine dar si la rau. E o parte din mine si chiar nu stiu ce m-as face fara ea. Fara sa-i vorbesc isi da seama daca ceva e in neregula cu mine sau daca ceva nu-mi convine , ea este Sorina mea si nu am sa-i dau drumul niciodata.
Am pierdut persoane dragi , le-am lasat sa plece din viata mea fara sa ridic un deget , doar plangeam si speram sa merg mai departe , acum lucrurile s-au schimbat , lupt pentru ea si nu as lasa nimic sa ne desparta.

Cacat de Craciun

Cat de mult urasc decembrie , cea mai de cacat parte a anului. Toti imi ureaza Craciun fericit , " fie ca spiritul Craciunul sa-ti intre in cur , in plamani " , in fine ideea este ca tot timpul am urat Craciunul si sarbatorile de iarna ,chiar si revelionul ma irita, nu imi provoaca decat o stare garva de basini toata chestia asta.
Oamenii sunt stresati , sa manance bine , sa bea bine , ca doar e Craciunul , cacat de Craciun , si chiar nu imi dau seama de ce scriu numele cu litere mari , probabil sa imi sara in ochii mai bine ca totusi e Craciunul.
Cacaturi....mi-as dori totusi sa vada oamenii cat de ipocriti sunt , ajuta saracii , si apoi pot sa moara de foame ca nimeni nu ii mai ajuta, se urasc intre ei , rivalitatea ii omora si de Craciun se imbratiseaza si se saruta. Atat de ipocrit ma?! Si oricum Grasu' ala nici nu exista , este doar un cacat inventat ca oamenii sa cumpere tampenii si ca, comercializanti sa aiba profit. Cat pute de rau treaba asta si totusi nimeni nu observa , le-a intrat in cur spiritul Craciunului.
Nu-i bai , o sa ma distrez in ianuarie cand o sa vad ca pe saracii nu ii mai ajuta nimeni , ca doar a trecut Cracinul si oamenii nu mai fac fapte bune si incepe din nou ura si rivalitatea. Nu-i asa ca e dragut?
Eu cred ca da.

Pana mea , sunteti toti o apa si un pamant.

Viata mea? o camara cu muraturi.

Sunt clipele mele de liniste in care imi place sa nu ma mai gandesc la nimic. Imi golesc sufletul , sterg praful si apoi redecorez . Imi spal creierul , demontez toate gandurile si le dau foc. Imi curat inima , o arunc in mare , o lasa sa pluteasca si sa simta sarea , o streg si o pun la locul ei . Nu pot sa mai inteleg.

Tu ce crezi?

Incep            lunile           de            cosmar , saptamanile ,          care         pentru          restul          sunt normale....luni , marti , miercuri , joi , vineri , sambata , duminica . Adorm greu, ma foiesc , visez , te visez , ma trezesc cu cearceafurile rascolite si cu pielea uda. Stau si caut semne cat de mici de la tine , prin arhiva , in cutia cu amintiri , caiete , bilete si prin memorie. Nimic , doar cateva poze imprastiate intr-un folder. Nu mai vreau asta , vreau o schimbare , vreau sa nu mai stiu ce zi e azi.