And in the and what we have left?

Era cinci patruzeci si patru cand ticaitul ceasului se auzea parca de zeci de ori mai puternic. Mi-am prins parul cu mana incercand sa-l fac sa dispara de pe fata mea. Trei batai scurte in usa mi-au sunat ca un clopot gigantic lipit de ureche. Nu am raspuns , lasand liniste sa abunde in camera si sa patrunda si in mine.
- Te-am citit...
Am deschis ochii si i-am deschis usa.
- Cum? Cum m-ai gasit ?
- Eh , tu niciodata nu ai avut secrete , iubire sau emotii sa ascunzi , pentru mine toate astea-ti stau intiparite pe chip.
- De ce?
- Pentru ca vroiam sa te inteleg , eram curios ce se acunde sub parul ala brunet al tau.
- Poti sa taci si sa iesi afara!
- Ies , dar tu vei mai scrie , nu te vei opri pentru ca iti face bine..
- Singurul lucru care imi face bine si il vreau este liniste.
- M , sti ca ai probleme , sti ca sunt aici...
- Da , dar scuza-ma , cine esti tu?!

Pentru ca si acum incercam sa inteleg cine era el si ce vroia de la mine , de ce ma facea fericita pe gratis?!