Omul negru din adancul sufletului meu

naivitatea mea nu are limite.uneori nu ma recunosc.imi doresc ceva cu disperare,dupa imi dau seama ca e o prostie,acum imi pasa,acum nu mai vreau.tot ce e nesigur in viata mea,nu merita.nimeni din viata mea nu merita,nici macar eu nu sunt in stare sa merit ceva,pe cineva.astazi,acum,regret absolut tot ce am facut si spus vreodata,bun,rau.am ajuns la concluzia ca nimeni nu merita nimic pentru ca faptele bune pe care le faci sunt nimic si faptele rele sunt tot.si atunci cum sa o mai dau ? ma enerveaza ca nu pot sa mai port masti,ca nu pot sa ma mai prefac ca imi e bine,ca nu pot sa mai comunic cu nimeni.m-am obisnuit sa traiesc aceleasi zile parca trase la indigo,nu imi mai pasa de nimic,nici de mine,de viitorul meu,de prezent nici atat.sunt parca prea sincera cu mine.nu pot sa ma mint si sa ma prefac doar de dragul unor zile traite dupa perdea.asta nu sunt eu.nu pot sa fiu ca el,ca ea,ca restul,ca nimeni altcineva.imi e suficient sa traiesc in pielea mea ipocrita.inca imi e greu sa ma prind care-i adevarul,inca imi e greu sa dau nas in nas cu realitatea.intru aici ca intr-o cada cu apa calduta.imi intind picioarele si las gandurile sa pluteasca usor.nu stiu de ce o fac,nu stiu cat o sa-mi mai plang de mila dar am obosit... nu stiu daca e bine sa-ti regreti tot trecutul,nu stiu daca e in regula sa treci de la o stare la alta atat de usor.sunt pierduta,dezamagita,sunt multe stari intr-una singura.imi vine uneori sa fug de mine si sa ma uit,sa renunt la tot jocul asta stupid.n-am fost niciodata fericita cu adevarat,n-am stiut niciodata sa ma bucur pe o perioada mai lunga de timp.de ce ? pentru ca niciodata nu am avut ceva al meu,nu am fost legata de un om si nici nu am avut un om legat de mine.doar am crezut ca am contat pentru cineva,doar am sperat in adancul sufletului ca acel cineva vede in mine tot.de aici au pornit toate,s-a declansat un cutremur in toata fiinta mea si inca incerc sa ies de sub daramaturi.nici nu mai sper ca cineva sa ma salveze,nu astept nimic special,nu visez,nu cer.imi e foarte dor de copilul din mine,de copilul care am fost,copilul care a murit.

Te vreau cu

Palmele curate si buzele uscate , parul matasos si inima facuta bucati , cravata desfacuta si camasa pusa pe dos , pe balcon cu tigara fumata trei sferturi , limba scoasa si cu obraji calzi , in chiloti la mine in pat , in chiloti pe palier , in sala asteptand sa incep , la masa in bucatarie cu o cafea in fata , in parc pe iarba , la munte cu zapada in par , cu floarea dupa ureche , cu pasta de dinti pe nas, facand omleta servetel , ghemuit la mine in brate , cu buzele pe obrazul meu drept ,cu inima ta mica si blugii aia , cu limba roz si cu undita intr-un lac , cu melodia cantata prost , cu pasii tai inainte si inapoi , cu mainile pe masa , cu picioarele pe podea , pe burta in pat , incolacit in cada , ud pe gat , uscat pe degete , cu sprancenele ridicate , cu genele dese , cu un picior in prag , la mine in brate , cu ciocolata la gura , cu dor de mine , cu mainile in aer , in cort lipit de spatele meu , in lift cu parul ciufulit si cu buza muscata ...  Pe zi ce trece te iubesc tot mai mult.

O poveste

Sparge zidurile care te ingradesc si iubeste-ma din tot urletul pamantului , nu ma lasa sa ma pierd de noi si de iubirea ta curata , arata-mi tu ce inseamna sa traiesti cu adevarat , arunca tot gunoiul si lasa-ma sa intru in viitorul tau pentru todeauna . Nu ma uita ca pe o carte intr-un raft si nu-mi da drumul la mana , apara-ma doar tu cu intreaga ta frica , saruta-ma pana ce buzele noastre devin un singur vis , implineste-mi tu dorintele si poarta-ma in gandurile tale ca pe o cicatrice , iarta-ma si spune-mi cum sa te pastrez langa mine.
Palmele tale ratacesc pe coapsele mele si vor sa muste cu putere din pielea ce geme adanc . Valseaza usor pe sanii mei calzi si uita drumul pe care tocmai l-au parcurs . Pornesc intr-o calatorie mult dorita si incep sa transpire la fiecare strigat de placere . Nu vor sa paraseasca incinta , vor doar sa invete traseul asta si sa-l recunoasca chiar si cu ochii inchisi .
Sunt atat de frumoasa in lumina ochilor tai , sunt atat de inocenta cand ma ridic si te sarut . Iti sar la gat si te strang cu putere , ma joc usor cu buza ta de jos si incep sa rad, deschidem ochii si ne privin de aproape .Incremenesc si uit sa respir . Iti treci usor palma de la tampla in jos , urci catre ureche si aluneci prin parul meu ud. Atunci ma fac mica si ma las in voia ta. Nu ripostez , nu te contrazic , te las sa ma iubesti.
Imi place cand altcineva hotaraste pentru mine , cand nu stau sa ma gandesc cum e mai bine , cand pur si simplu nu imi este frica sa te iubesc, cand sunt eu , cand nu sunt speriata . Imi simt fata curata , fara masti , fara orgolii. Tu ma vrei asa cum cerul vrea stelele si cum omul vrea lumina zilei . Eu ma transform intr-un vulcan si distrug linistea apasatoare ce s-a asezat sub asternuturi. Ma faci sa vibrez , sa nu-mi doresc decat sa iti aud bataile inimii si rasuflarea fierbinte pe umarul meu gol .
Te iubesc !

Calmantul meu

Ai plantat o samanta din care a rasarit o poveste , ai trudit sa-i zaresti mugurii si ai inteles ca ea creste doar cu iubire . Toata siguranta din lume e doar la pieptul tau si doar pielea ta ma imbraca cu lumina , doar gura ta imi sopteste sa nu ma tem , doar ea ma alina si ma alinta. Esti tot ce mi-a ramas si tot ce vreau sa imi apartina . Esti ochii mei si fiecare gura de aer pe care o trag in piept . Esti ireal , esti atat de... al meu !

... si ne izbaveste de cel Viclean.

E incredibil cum trec de la o stare la alta . De la un dor imens ce il port in suflet , pana la o ura fara limita ce imi macina creierii.
Cum naiba e posibil sa mai tanjesc dupa tine , dupa noi?
Cum poate mintea asta bolnava sa te mai doreasca cand stie ca nu e deloc bine?
Cum pot sa ma mai gandesc eu la tine ca la ceva atat de special?
Esti o mizerie , un om ce nu si-a gasit lumea pe pamantul asta , un om ce distruge si raneste tot ce-i iese in care . Ochii aia ...pe care i-am blestemat de atatea ori si buzele alea pline de venin...
Te urasc cu toata putea si convingerea pentru ca s-a ales praful de omul care am fost. Am ramas cu umerii goi in viscol si mi-a putrezit carnea asteptand un semn. Un semn sau un gest care sa-mi ofere o zi in plus de trait . M-am ghidat mereu dupa sablonul tau , am stricat relatii cu persoane care ar fi dat orice sa ma tina macar pentru 5 minute de mana.
Si toate astea pentru un copil ratacit intr-un labirint mult prea intortochiat . Noptile albe le-am pus intr-un colet si o sa-ti apara la usa cand o sa-ti fie lumea mai draga . Lacrimile si singuratatea nu te vor lasa sa mai traiesti . Uneori nu-mi place sa am dreptate dar rau meu , bucuria ta , fericirea mea , necazul tau !

Blues

Traiesc gandindu-ma ca undeva in lumea asta e scrisa si povestea vietii mele . Intr-o dimineata o sa ma trezesc ciufulita , cu ochii inca lipiti de somn si buzele umflate. O sa-mi fie rece parchetul sub talpi si in camera o sa miroase a iubire amestecata cu portocale , o sa aiba capul infipt intre doua pere mari si pufoase , picioarele atarnand din pat , cute pe obraji si ranjetul prostesc pe care am sa-l iubesc toata viata mea. O sa bem in fiecare dimineata cate un ceai sau o cafea , o sa ne fumam tigara si o sa ma tina de mana pe blatul din bucatarie . O sa ma supar mereu cand o sa gasesc haine imprastiate prin camera dar am sa primesc cel mai sincer sarut pe frunte si o sa-mi treaca . Nu-i bucurie mai mare in suflet , nu-i siguranta si nici sclipire in ochi decat aceea ca te am si ma ai.

Pentru zile reci

E ceva normal pentru el sa-mi franga aripile . A nu stiu cata oara , dar ce mai conteaza? Nu mai...
Si in momente ca astea vad solutia intr-o singura persoana , intr-un singur suflet langa care mi-as alina toata durerea. As vrea sa fiu cu tine pe bloc si sa privim tot cerul , masinile si toti oamenii care arata ca niste roboti .Toti fug catre case unde-i asteapta familii numeroase , infometate si cu o multime de saci plini cu probleme .Dar mai e si categoria oamenilor care merg catre nicarieri . Defapt merg acasa dar nu-i asteapta nimeni . Si suntem multi asa. Ma simt ca un om pierdut , unul ce nu-si mai apartine nici lui . Imi e ciuda ca nu am facut ceva cand inca puteam , imi e ciuda ca am incercat sa te schimb cand trebuia sa te iubesc asa.
Si cu toate astea as da orice sa stiu ca nu mi-ai uitat ochii si mainile , ca atunci cand iti este greu ..ai vrea sa fiu acolo , aproape.Imi lipsesti mai mult ca oricand . Oricand...

Silentios

Azi mi-am vazut sufletul cum plangea pe rupte in coltul camerei , cum se ineaca in fumul aprins de a 7a tigara aprinsa si ii cadeai lacrimile in paharul cu vin.
M-am asezat langa el si l-am intrebat ce-l doare , si nimic..nici nu ma priveste desi observ ca ar mai vrea sa imi spuna cateva cuvinte . Nu stiu nici macar daca vrea sa ma certe.
Ii las o scrumiera , fumul asta ma inebuneste , simt o placere pe care nu o pot descrie si nu inteleg de ce nu ma simt vinovata ca eu ma bucur de fumul ei , cand ea zace acolo.
Mi-am facut curaj si i-am intins bratele dar m-a respins, cuvintele imi plang pe canapea asa ca nu pot sa-i rostesc nimic. O sa traiesc cu speranta ca ne vom impaca.