Creste-ma mare

- Greu? Greu ne este tuturor, i-am spus detasata incercand sa evit raspunsul.
-Uneori...
-Uneori , simt ca trebuie sa cedez , sa iau o pauza. I-am raspuns repede intrerupandu-l din prelegerea lui obisnuita.
-Si...este normal ce faci?
-Normal?...Normal nu este nimic. Pentru mine normalul este ceea ce simt.
-Te-ai gandit vreodata ca ceea ce simti este fals?
Intrebarea lui m-a dat peste cap si mi-a facut ideeile sa se dea peste cap. Am incercat sa raspund repede , inteligent si i-am spus:
-De ce purtam aceasta conversatie?
-Pentru binele tuturor.
-E nefolositoare. Stiu cum ma simt si nu am sa ma mai schimb.
-Dar regreti. Mi-a spus-o cu privirea aplecata si ochii inchisi.
-Regret majoritatea lucrurilor pe care le-am facut in viata mea , de ce ar conta unul in plus sau in minus?
-Tu ai un suflet bun.
-Cum iti dai seama ca am un suflet bun? L-am intrebat curioasa si tematoare.
-Il simti. Mi-a spus ferm fara sa schiteze nici cea mai mica urma de reactie.
-M-ai vazut ...de atata timp poti sa imi vezi gandurile , faptele si consecintele. Crezi ca eu as vrea sa fie asa?
I-am gasit fata la fel de neutra dar un pic mai crispata.
-O sa vina, o sa vina si perioade mai fericite, roata mereu se invarte.
-Da , o sa vina dar raul e deja facut , nu merit nimic , nici macar dialogul asta cu tine.
-Ai crescut asa de mult , mi-a spus incercand sa imi zambeasca si sa ma atinga cu mana pe obraz.
-...da , dar prost. Am recunoscut incercand sa imi las lacrimile sa cada pe obraz.
-Nu se temea de dificultati , ceea ce o speria era obligatia de a alege alt drum. Sa aleaga un drum insemna sa abandoneze altele...
Mi-a soptit in timp ce se juca cu parul meu si imi stergea lacrimile de pe obraz.
-Te rog termina! I-am urlat inabusit si m-am indepartat de el.
-E timpul sa dormi . Ai nevoie.
Am dat din cap si l-am privit cum se indeparta repede de mine.
-Te iubesc! I-am urlat cu ultimele puteri si constienta de faptul ca niciodata nu i-am spus asta , pentru ca nu gaseam curaj sa o fac sau poate pentru ca nu o simteam.
S-a oprit din mers pentru cateva secunde si mi-a spus inapoi:
-Unele lucruri se pierd pentru todeauna.
M-am trezit din nou in camera mea la fel de goala ca si sufletul meu in acel moment , mi-am luat perna in brate si am inceput sa plang.
Nu ti-am spus dar imi era dor de tine. Imi e dor sa fi in viata mea...