15 ani.

Stau si privesc persoana straina din fata mea , poate e straina pentru ca o cunosc de 15 ani , sau doar pentru ca am trait cu ea de cand ma stiu , am trait impreuna toate sentimentele , starile , am trait FERICIREA.
O privesc in ochii ei mari si albastri care ascund secrete si temeri , o privesc si incerc sa trec de portiile grele si sa ii ajung la miez . Ii urmaresc buzele buzele destul de carnoase (si moi...)si bine definite. Buzele alea care au spus atatea , care au sarutat cu atata pasiune si iubire. Aceleasi buze care candva intr-un moment de prostie au spus STOP...fara sa stie ca o sa regrete doi ani doar patru litere.
O vad cum se ridica incet din acelasi fotoliu cand candva statea fericirea ei. Intinde mana dupa acelasi laptop care ascunde aceleasi poze si pune aceasi melodie.
O privesc atenta din oglinda care acoperea peretele atenta la fiecare miscare a inimii ei.
Vad cum mai construieste inca un zid in jurul ei si inca unul , se opreste cand e sigura ca nimeni nu are atata rabdare incat sa treaca de toate.
Ii privesc gandurile cum ii fug prin cap , il vad pe B in toate si aud aceleasi CUVINTE repetate la nesfarsit.
Sufera , si nu sufera cum suferi tu , sufera in modul ei , fara sa spuna , fara sa stie nimeni , sufera cand nu e nimeni langa ea , sau cand e intuneric .
Dar e fericita , e fericita pentru ca tu esti fericit , pentru ca ai inteles ca nu ii mai apartii si pentru ca te vede fericit asa cum nu te-a mai vazut .
Dar nici nu sti cat ii e de greu , cat de greu se stapaneste sa nu planga , sa nu povesteasca despre tine , sa isi tina lacrimile.

....Merge si trage draperiile albastre si grele din catifea lasand razele soarelui sa ii lumineze in sfarsit sufletul si chipul , aruncand in aer doar un simplu si cald :- Te iubesc! Spus printre lacrimi fierbinti si regrete tarzii.