Si acum , e prea tarziu.

Asta e doar inceputul . Pasii ii cunosc atat de bine ca ii pot spune direct din somn. Indiferenta care se manifesta in felul urmator : inchei orice fel de legatura cu ea , stergi mesaje , modifici numele in agenda , iti pui tot felul de statusuri si melodii de fericire , postezi pe facebook " cat de bine e singur" , " imi place viata de acum".
Intelege ca asta e doar starea de la inceput in care ai impresia ca tu conduci jocul , ca tu ai puterea. De maine incepi o noua viata. Te trezesti devreme , mananci sanatos , speli vasele , iti faci curat in lucruri si iesi pe usa mult mai zambitor.
Te-ai trezit?!
Pot sa incep?!
Iti pui sute de intrebari , iti vine sa musti din birou , sa arunci cu toate , vrei doar sa stai singur cu gandurile tale.
Pentru inceput scoti o sticla , bei si tot bei dar paharul nu are fund. Fumezi cateva tigari apoi iesi afara. Pui castile in urechi si nu sti cum naiba tocmai acum ruleaza cele mai triste piese. Schimbi , opresti , schimbi si ramai pe una. O asculti , strangi din dinti , pui altceva vesel dar schimbi repede pentru ca nici macar nu esti atent la versuri. Mai cumperi un pachet si mai fumezi inca doua , trei. Calci prin toate baltoacele si ai impresia ca toata lumea intra in tine. Parca toti se uita urat si iti stiu povestea.
Lasi ploaia sa te ude , toti cu umbrele , tu ud ca un caine bleg. Ajungi acasa , scoti hainele si te ghemuiesti in pat. Incepi sa plangi asa cum o faceai cand erai mic. Atunci plangeai ca mama nu vroia sa-ti cumpere nu stiu ce masinuta pe care o mai aveai in vreo 3 exemplare acasa. Azi plangi pentru ea. Nu e acelasi sentiment. Atunci iti trecea foarte repede cu un " iti cumpara mami maine ce vrei tu , hai sa mergem " sau " te las sa te uiti la desene cat vrei tu" . Acum e stupid sa-ti mai spuna asta. Ii dai pe toti afara din camera . Stai doar tu si muzica de taiat vene si care iti aminteau de ea.
Cine sa te mai inteleaga? Vezi ce face orgoliul ? Strica tot. Nu te-ai schimbat la timp , nu ai inteles ca intre doi pamanteni exista si certuri . Ai fost las si esti un las. Nu suni , nu spui nimic. Cine te crezi? Stai si suferi atunci...oamenii cand pleaca , plecati raman.
Te uiti ca un prost la toate pozele , iti trec prin minte toate imaginile cu voi doi. O vrei acolo langa tine . Iti e dor de parul ei moale si scurt , iti e dor de ochii ei frumosi alabastri , de buzele moi care alta data iti apartineau , de mofturile ei de copil , pana si de certuri iti e dor.
Nu ai idee ca uneori e mai bine sa mai lasi de la tine , sa treci peste chiar daca nu iti convine , sa faci compromisuri doar ca sa nu pierzi persoanele pe care le iubesti . Cat de sec ai ajuns . Ziua indiferent si zambitor, seara un plangacios care strange perna la piept.
Imi e mila de oamenii care fug de iubire...tu esti unul dintre ei.

P.S : Nu mai e cale de intoarcere suflete...