Exact asa.

Imi sprijin capul in palme , las privirea sa-mi cada in parchetul batran si murdar , dau nervos din picioare si incep sa plang ca un copil prost.
M-am tot gandit la viata mea care nu e prea interesanta , nimeni nu-mi iubeste sufletul . Toti au intrat in viata mea ca niste ciobani cu bocancii plini de noroi. Am luat de fiecare data mopul , l-am bagat in galeata cu detergent , l-am stors si m-am pus pe treaba . Dupa ce am terminat de sters podele a mai venit un cioban si tot asa. Da' ce a ajuns viata mea?! E doar un coridor pe care se plimba toti straini cu talipile murdare?! Asa se pare...
Nu va mai vreau dar nu am puterea sa o spun cu voce tare . Ma doare tot interiorul meu , ma doare in suflet si nu am cui ma plange . Urasc singuratatea ce ma inconjoara . Pamantenii nu-s buni de nimic . Nu stiu sa-si foloseasca inima , nu stiu sa ierte .

        De azi o sa invat sa iubesc fluturii si pasarile.