"B: M , la ora 4 ma astepti in fata blocului.
M: Pentru ce?
B: Poti sa nu mai pui atatea intrebari ?!
M: Am dreptul sa le pun!
B: Poti sa nu mai urli la mine?!
M: Bine , ne vedem la 4 !
Si a inchis telefonul , era nervoasa , nu stia ce vroia , el nu vorbea asa cu ea doar atunci cand era ceva grav...si de data aceasta nu avea rabdare .... A iesit in fata blocului si a asteptat , era 16:15. Dar il vede venind . Era tuns..., si-a tuns parul ... de data asta avea dubiile mai mari...
M: Ce s-a intamplat ? si i-a atins usor parul
B: Nimic....trebuie sa vorbim...
M: Te ascult...
B: Nu pot aici
M: Dar care e problema ? e bine si aici
B: Pentru tine totul e bine , oriunde ! asculta-ma odata si pe mine si sa plecam de aici!
M: Da , tu le sti pe toate , tot timpul!
B: Da , chiar le stiu spre deosebire de tine!
M: Crezi ca sti?! Atunci fie , ma doare undeva de ce sti tu! Boule!
B : Poti sa nu mai urli ?! se uita toti la noi.
M: Bine , sa mergem de aici.
Tot drumul pana la lac nu au scos nici unul nici o vorba. Se uita urat la el si se intreba de ce nu mai are pierce si s-a tuns. Dar nu asta o preocupa pe ea , i se parea ciudat ca avea o stare de nervi si impulsivitate...
B: M , sa sti ca te iubesc micuto!
M: B , sti ca si eu te iubesc la fel de mult.
B: Nu kid , nu intelegi.
M : Ce sa nu inteleg?
B: Am cancer...
M: Poftim?! si acum te gandesti si tu sa-mi zici?!
B : Ti-am spus , nu intelegi!
M: Inteleg , si inca foarte bine .De ce cand ai varsat sange ai zis ca nu e nimic grav?!
B: Pentru ca nu era momentul sa afli...
M: Da , si asta-i momentul perfect nu ?
B : Kid , imi pare rau...
M : Ce termen ai.....?
B : Cateva saptamani....
M : Te urasc! De ce imi faci asta ?! si plangand a plecat de acolo....
B : Stai.....!
Il ura , nu mai simtea nimic , isi dorea sa moara , sa nu il mai vada in viata ei . Era distrusa , el era tot ce avea , ii era ca si un parinte , il iubea cum nu o facut-o niciodata si acum.... Il ura.....Pe fata ei fericita de alta data acum curgeau lacrimile , isi dorea sa moara , sa nu il fi intalnit vreodata....Isi spunea in sine ca e puternica dar de fiecare data cand cinva o intreba de ce plangea , izbucnea in plans...fara sa se mai opreasca. Prietenii ei o cautau zilnic , dar ea nu le raspundea . nu le spunea nimic. Tinea totul pentru ea... Vroia sa simta durere , sa se raneasca , sa se echivaleze cu ce simtea in suflet... A luat cutiul si l-a infipt in mana.
Matusa ei vroia sa o cheme la masa , intrand in camera a vazut-o zacand pe jos intr-o balta de sange ... A sunat la salvare si au dus-o la spital....Doua zile nu s-a trezit , dar B , tot timpul o supraveghea , ii citea poeziile din Bacovia... cele pe care ei le citeau impreuna la lac... Cu greu si-a deschis ochii si i-a vazut chipul , l-a vazut langa ea , si asta conta. Ii ia usor mana si o intreaba:
B : De ce ai facut asta?
M : Vroiam sa simt durerea care o simt in suflet...
B: Ceapa mica ce esti , eu niciodata nu o sa te parasesc chiar daca.... dar ea isi intinde mana ei mica si ii sopteste incet:
M: Nu vreau sa ma gandesc ce se va intampla peste cateva saptamani....
B : Te iubesc kid... !
M : Si eu , uriasule.
Au trecut doua zile si micuta M a fost externata din spital , acum era in regula , era dispusa ca ultimele saptamni din viata lui B , sa fie speciale , alaturi de ea.
Si chiar asa a si fost , au fost cele mai speciale saptamani din viata ei . Simtea ca zboara , dar stia ca nu pentru mult timp. Il facea sa uite de durere , il facea sa uite de tot , il facea sa creada ca poate sa zboare cum credea ea.
Dar a venit si timpul ca saptamanile acelea sa se termine si intr-o zi posomorata de primavara el s-a stins din viata.... La inmormantarea lui ea nu a varsat o lacrima , nu vroia ca altii sa o creada o persoana slaba , vroia sa fie puternica, si asa a si fost , pana cand s-a terminat ceremonia , si plangand a fugit la lacul unde pescuiau ei doi si a inceput sa urle... sa planga si sa regrete.... toti se uitau la ea , se uitau cu niste ochi mari si nedumeriti dar ei nu-i pasa . Urla continuu , fara sa-i pese.
Avea o sete de nedescris de a se razbuna , nu conta pe cine , oricine ii iesea in cale , ii facea sa sufere. Nu mai conta nimic pentru ea , era Diavolul in persoana.
Avea setea dementa de a-si clati ranile cu sangele altora. Era o persoana distrusa , avea o rana care cu toate ca sangera continuu , ea stia ca se va vindeca dar in acelasi timp stia ca ii va ramane o cicatrice pe viata .
Timpul trecea, dar ea nu mai simtea nimic , toti ii spuneau ca este o persoana puternica ca are ambitia sa mearga mai departe dar ei nu stiau ca ea mergea aproape in ficeare zi la cimitr si la lac si plangea... Nimeni nu stia , doar ea... Au incercat multi sa se apropie de ea , sa o inteleaga , dar nimeni nu stia ce amestec de sentimente demente erau in ea. Doar ea stia...
Si timpul a trecut , fata a crescut , isi gasea multe victime care le ataca si se hranea cu sangele lor , isi clatea ranile , si dupa regreta , dar mergea mai departe , nu ii pasa. Nu mai avea sentimente , nu mai avea inima ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu