Stiu ca am intrat in ceva din care nu mai pot iesi dar imi asum greseala. Sunt in noroi pana-n gat si nimeni nu ma mai poate ridica din minciunile mele. Nu mai pot sa vin inapoi . E prea traziu si nici macar nu pot sa spun 'imi pare rau' . Ce rost mai are sa aruncam cu replici si gunoaie?....nu mai are.. Am ranit , ranesc si voi ranii. Eu sunt o rana . Am in jurul meu , o carcasa de fier si nimeni nu ma loveste. Imi curg lacrimile , se rostogolesc si se lovesc cu putere de carcasa mea.... Nu sunt mandra de mine. Simt ca tot ce fac e prost si ca nimic nu ma mai salveaza. In ultima vreme ma simteam oribil , stateam , priveam in gol si incepeam sa plang. Toate sunt stranse la mine in cap , in stomac , in sulfet si in inima. Simt ca nu mai pot respira. Am nevoie de un inceput , am nevoie de tine sa-mi spui stop si de la capat. Toate imi merg pe dos , nu mai dorm bine , nu ma mai inteleg cu nimeni. Nu stiu exact ce e cu mine. Nu mai fac fata . Din tipa aia super tare care trecea peste toate am ajuns la un nimic...Vreau sa fie cineva langa mine sa stiu ca traiesc pentru ceva anume. Unii sunt asa fericiti in prostia lor si nu pun toate lucrurile grele la suflet. Am sufletul incarcat. Toate se petrec in sir indian ca intr-un film prost care nu se mai opreste. . Vreau sa zic stop sa streg totul din memorie si din suflet. Sa nu mai stiu de greseli si de momente care plangeam ca o retardata. Nu stiu unde sunt si ce s-a intamplat cu mine. M-am pierdut drumul, cu visele mele , cu tot ce aveam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu