Today , I'm living my own fairytale

Un decolteu prea adanc , parul dezordonat , un pahar de vodka , remediul pentru tine. Ma asez pe fotoliul rece de piele si atac paharul de vodka . Mesajul tau ma intrerupe fix cand incep al doilea pahar.
" Iarasi esti beata?"
" Nu destul"
" In cinci minute , la cafeneau de langa tine "
" Nu " si trantesc telefonul pe podea.
Nici macar cinci minute , astazi e ziua fara tine , astazi vreau sa fiu doar eu si alcoolul.  Macar astazi vreau sa ma prefac ca nu tin la tine si ca nu imi e dor ca nu esti aici.
Am incercat sa ma conving singura ca nu eram destul de beata pentru discutia care ma astepta si am decis sa ma tolanesc in patul mult prea mare si alb pentru mine. Mi-am lasat pacatele sa-mi curga pe lenjeria de pat , incercand din cand in cand sa le sterg.
Ochii imi deveneau din ce in ce mai grei si somnul se lupta cu bautura pentru a ma acapara , pana la urma am lasat razboiul sa capete drumul firesc si am adormit cu lacrimile calde pe chipul meu rece.
Se aude un sunet familiar de chei si usa trantita . Imi deschizi usor usa de la dormitor si iti opresti privirea la corpul rece din pat. Te apleci grabit catre mine si imi scuturi usor fata.
- M esti bine ? M , ma auzi?
L-am privit nedumerita si i-am raspuns cu intarziere....
- Lasa-ma...
- Te-ai imbatat , ce ai facut?
- Ce face un om cand e beat. I-am raspuns retoric in timp ce ma inecam singura.
-Haide , ridica-te , bei o cafea si plecam .
- Plecam ? Unde plecam? L-am intrebat nedumerita si ametita.
- La doctor. Imi raspunse ferm si evitandu-mi privirea.
- La doctor? Ce sa facem la doctor?
- Linisteste-te , e doar un control .
- Un control, sunt bine , nu plec nicarieri.
- Ba da , mergi.
- Ba nu , nu merg.
- Nu ma mai contrazice , am spus ca mergem si mergem.
- Nu! I-am urlat in ureche si m-am tras din atingerea lui.
- Dar...mi-ai soptit incet.
- Nu , lasa-ma sa aleg eu pentru mine . I-am spus usor printre lacrimi si am cazut la pieptul lui.
- O , M. Imi saruta fruntea si ma stranse la piept.
- De ce trebuia sa pleci ? L-am intrebat nervoasa si rupandu-mi sufletul in doua.
-....imi pare atat de rau , trebuie.
- De ce nu esti niciodata langa mine?
- Sunt ... altfel dar sunt .
- Ba nu , ar trebui sa fi mereu langa mine , sa ma tii de mana si sa ma aperi.
- Sti , sti ca nu pot...
M-am incruntat si m-am infundat cu nasul in camasa lui.
- Trebuie sa plec.
- Stiu...i-am raspuns calma si intelegatoare.
- Nu , trebuie sa plec.
M-am dezlipit de el si l-am privit duios.
- O , M daca ai sti cat de rau imi pare ca te-ai indragostit de el , nu meriti sa plangi , nu asa , nu pentru el.
Am privit tavanul si mi-am strans ochii. I-am raspuns fara sa-l privesc.
- Mie imi pare rau ca nu m-am indragostit de tine, de ce nu de tine?
- Nu , te rog , sti ca nu as mai pleca.
- Atunci ramai , am dat de ochii lui albastri si buzele carnoase , doar ramai mi-am repetat in gand.
- Cat as vrea... mi-a raspuns cu o voce usoara si fragila.
- El mi-a luat tot ce era mai frumos din mine, tu , nu ai mai avea ce sa mai imi iei.
- Nu , tu emani ceva frumos , tu esti perfecta , cat as vrea sa fi a mea. Mi-a spus cu o parere de rau.
- Ramai , i-am soptit si m-am ridicat incercand sa ii ating buzele. Doar o zi , doar o saptamana , doar o viata, am continuat privindu-l in ochi.
- Dar el ? imi spuse taios si cu o parere de rau .
- El m-a avut de atatea ori , niciodata cu sufletul , niciodata cum l-am avut eu.
- Nu o sa te ierte .

Cu o parere de rau i-am dat replica care urma sa il desparta din cel mai bun prieten de o viata in ceva special. Cineva care ma iubeste.
- Nici pe tine... i-am spus uitand sa respir.
- Daca raman , raman pentru todeauna , todeauna. Repeta grabit.
- Todeauna nu cred ca imi va ajunge.
- Atunci trebuie sa profitam de momente.
Imi sopti si ma saruta asa cum nici macar el nu reusea , cu iubire...