Se trezeste in liniste , mananca in liniste si mesteca calm , lent si pe toate partile . Se ridica , spala farfuria , ceasca de cafea , face un dus si se imbraca tot in liniste. Vrea sa mai fie ca pe vremuri , sa se trezeasca dimineata cu un scop , gandurile ei sa fie doar catre el , zambetul la urechi doar pentru ca cineva acolo o iubeste. Dar linistea asa parca e facuta sa-ti futa creierii, sa te macine , sa te lase la pamant fara pic de ambitie. Ii este asa de dor sa se mai aranjeze in oglinda , sa se trezeasca mai devreme doar ca sa-i ramana suficent timp pentru fardat , asortat. Acum orice dichiseala ii se pare timp pierdut. Multi spun ca nu e bine , ca inainte....da , da toate erau altfel acum ceva timp . 'Te aranjezi pentru tine' si imediat ii vine si raspunsul ei sec ...cat inca nu put e bine. Nu e vorba de obsesie , e vorba de niste sentimente alandala pe care nici ea nu le intelege si tot vrea sa le faca sa dispara. Ochii care nu se vad se uita cica ...dar cum facem cu ochii care vor sa se uite inca se vad?
Aici e complicat , multi isi traiesc vietiile dupa proverbe si fragmente care suna bine.
Ea traieste cu realitatea asta cruda , cand oricat ai lupta pentru un vis , un obiect , un om e in zadar. Fara sfaturi , fara pareri de rau pentru ca viata este ca aparatul de cafea din colt , cand ai bea o cafea nu-ti primeste fisele si peste cateva ore vezi coada de 15 persoane....cand tu deja te racoresti cu doza.
Nu e o comparatie prea buna dar stim cu toti ca viata e de cacat in mare parte. Cand vrem noi , nu ne da ea si tot asa.
In momentu asta oamenii fericit ma vor contrazice. Cui ii mai pasa?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu