The first look of love...

Era toamna , puteam simti mirosul , acel miros care ma face sa ma simt ca si cum as fi speciala...
Eram la lac , chiar langa banca pe care obisnuiam sa vin cand nu stiam ce sa fac , priveam in zare si gaseam raspuns la orice intrebare...
Mi-am aruncat geanta pe banca si m-am asezat in acelasi loc ....inca mai era gravat pe banca " M a fost aici" numai ca acum era gravat pe banca " Si el a fost aici".
Nu am dat importanta , era locul meu nu a lui "el"!
Am inchis ochii si am tras aer in piept si mi-am adus aminte de toate datile cand veneam aici si plangeam , plangeam pana nu mai aveam lacrimi si strigam nervoasa la cer " De ce eu? De ce tocmai eu ?", bineinteles ca cerul nu imi raspundea si eu il injuram in gand , dar de fiecare data plecam linistita de aici...dar asta a fost cu ani in urma , acum nu mai stiu daca are acelasi efect asupra mea...
Am deschis ochii si am privit lacul , era deja tarziu si luna se vedea perfect pe suprafata apei., era asa de frumos...a reusit sa-mi fure un zambet...
- Si eu vin aici cand am ceva pe suflet.
Am privit in stanga mea si era o silueta mare care statea langa mine pe banca , era un baiat in jur de 17 ani cu ochii negri si ten usor masliniu , statea si privea lacul langa mine.
- Mda , si eu obisnuiam sa vin aici aproape zilnic.
- Deci tu esti M.?
- Da , eu sunt M , deci tu esti "el"?
Am intrebat usor amuzata.
- Da, ai un foc?
Isi scoase un pachet de tigari neinceput si lua una din pachet...
- Nu , nu fumez.
- Mda , nici eu.
Si atunci puse pachetul pe banca intre noi.
- Si atunci ce-i cu pachetul?
- Nu stiu , doar l-am cumparat...
Nu i-am raspuns , parea destul de suparat , timp ce cateva minute a fost linistea asta pana cand un fulger a luminat cerul...
- O sa fie furtuna , spuse sec.
- Da stiu , dar imi plac furtunile.
- Asta e bizar pentru o fata.
Am zambit si i-am raspuns:
- Stiu , dar eu nu sunt dupa tipar , eu sunt altcumva...
Rusinata de raspunsul meu tampit , nu am mai indraznit sa-l privesc asa ca priveam fulgerele cum luminau cerul.
- O sa ploua curand , ar trebui sa pleci ,o sa fie urat afara.
- Nu plec de aici , e banca mea ai uitat?
Am reusit sa-i fur un zambet si sa-l fac sa se intoarca cu fata la mine.
- Tu chiar nu esti ca celelate , nu ti-a fost frica sa vorbesti cu un strain , nu ti-e frica de furtuni si din cate imi dau seama , esti si isteata , esti cumva din alta galaxie?
- Nu , sunt doar eu...am fost si eu candva dupa tipar , dar s-a schimbat ceva in viata mea ...
- Si in a mea...
Nu l-am intrebat ce anume , eram convinsa ca nu am sa-l mai vad niciodata , de ce sa imi pese?
                                                                                *

Rau , foarte rau , am sa il mai vad si inca mai des decat cred eu..